“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Breslele medievale erau asociaţii al meşteşugarilor şi negustorilor formate cu scopul susţinerii intereselor profesionale şi al acordării protecţiei reciproce. Breslele au înflorit în Europa între secolele XI şi XVI şi au construit fundaţia economică şi socială a epocii.

 

Tipuri de bresle

 

Existau două tipuri de bresle: ale negustorilor și ale meșteșugarilor.

Breslele negustorilor erau asociații ale tuturor comercianților dintr-un oraș și se puteau ocupa cu mai multe categorii de bunuri.

Breslele meșteșugărești erau asociații ocupaționale, formate din toți meșterii unei singure ramure al industriei sau comerțului: țesători, vopsitori, pietrari, pictori, fierari, brutari, măcelari, pielari, etc.

Breslele îndeplineau mai multe funcții importante ale economiei locale: stabileau monopolul comercial, stabileau și mențineau standardele calității și integrității bunelor practici ale comerțului, mențineau stabilitatea prețurilor și se luptau pentru controlul guvernării locale pentru a propaga interesele breslei și pentru a-și atinge obiectivele economice.

Structurile interne ale breselelor medievale sunt bine cunoscute din documentele vremii și erau aproape identice în toată Europa.

Adunările membrilor se bucurau de o serie de puteri legislative, dar controlul absolut al breslei era deținut de câteva figuri oficiale și de un consiliu de asistenți și sfătuitori.

Breasla tindea să fie foarte ierarhizată și se baza pe sistemul uceniciei. În cadrul acestei structuri, membrii breslei erau împărțiți în maeștri, calfe și ucenici.

Maestrul era un lucrător ale cărui abilități erau bine recunoscute și care “adopta” ucenici; aceştia erau copii sau adolescenţi care locuiau cu familia maestrului şi care învăţau secretele meşteşugului. Ucenicilor li se oferea mâncare, haine, adăpost şi o educaţie – în schimb, aceştia lucrau fără plată.

Odată terminată această perioadă de ucenicie (care putea dura între cinci şi nouă ani), ucenicul devenea calfă şi putea lucra pentru alt maestru şi putea primi salariu pentru munca depusă.

O calfă care putea oferi dovezi ale abilităţilor sale tehnice putea obţine titlul de „maestru” şi putea angaja proprii ucenici în atelierul său.

Maeştrii oricărei bresle tindeau a face parte dintr-un cerc restrâns care, pe lângă abilităţile tehnice, se bucura de avere şi de o poziţie socială privilegiată.

Breslele aveau propriul sistem de control al practicilor profesionale, iar tribunalele breslelor investigau acuzaţiile aduse împotriva standardelor, competiţiei neloiale şi ale altor probleme, şi cereau amenzi în cazul încălcării regulilor breslei.

Adeseori apăreau conflicte între breslele negustoreşti şi breslele mai puţin prospere, dar mai numeroase, ale meşterilor. Conflictele se intensificau dacă premiul era controlul asupra autorităţilor locale (cum s-a întâmplat în Italia, Germania şi Ţările de Jos).

 

Declinul

 

Culminând cu secolele XII şi XV, breslele medievale au construit sisteme de guvernare de încredere, baze economice durabile, au susţinut organizaţii caritabile şi au construit şcoli, drumuri şi biserici.

Breslele au ajutat la construcţia organizării economice a Europei, au mărit baza de negustori, maeştri, artizani şi bancheri – elemente care au constituit faza embrionară a capitalismului.

Totuşi, exclusivitatea breslelor, conservatorismul, tendiţele monopolizante şi politicile foare selective pentru potenţialii membri le-au erodat utilitatea economică.

Tendiţele de a lucra doar pentru propriile interese, ostilitatea faţă de noile progrese tehnologice care ar fi ameninţat interesele membrilor şi distrugerea oricăror activităţi comerciale care ar fi putut scăpa de sub influenţa breslelor locale au declanşat un proces lung şi dificil pe timpul Renaşterii şi al Reformei.

Pe lângă impactul negativ al Reformei şi creşterea influenţei guvernelor naţionale, breslele au fost afectate de apariţia pieţelor noi şi a resurselor mai bogate de capital. Negustorii deveneau antreprenori capitalişti şi formau companii - breslele deveneau astfel mai puţin importante. Maeştrii au devenit şefi de atelier, calfele şi ucenicii s-au transformat în zilieri. Apariţia companiilor reglementate şi a altor asociaţii ale negustorilor bogaţi au izolat breslele de cele mai importante elemente ale puterilor economice.

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House