“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Bogumil este un membru al sectei religioase care a înflorit în zona Balcanilor între secolele X şi XV. A apărut în Bulgaria din fuziunea doctrinelor pauliciene şi a mişcărilor slave locale menite a reforma proaspăt înfiinţata biserică ortodoxă bulgară. Secta îşi ia numele de la fondatorul său: preotul Bogomil.

Principala teză a bogumililor era că lumea vizibilă, materială a fost creată de rău. Astfel, au renegat doctrina Întrupării şi au respins concepţia conform căreia materia era o manifestarea a graţiei divine. Au respins botezul, împărtăşania şi întreaga organizarea a bisericii ortodoxe. Condamnau orice acţiune a omului care l-ar fi forţat să interacţioneze cu lumea materială, în special căsătoria, consumarea cărnii şi a vinului.

În timpul secolelor XI şi XII bogumilii s-au răspândit în mai multe provincii europene şi asiatice ale Imperiului Bizantin. Impactul lor în Constantinopol a rezultat în judecarea, închiderea şi arderea pe rug a liderului lor, Vasile.

În a doua parte a secolului XII, direcţia de propagare s-a schimbat spre vest. Conducătorul sârb Stefan Nemanja a fost obligat să cheme o adunare generală a nobililor pentru a controla răspândirea sectei.

Până la începutul secolului XIII comunităţile dualiste din Europa – paulicienii, catarii şi bogumilii – formau o reţea care se întindea de la Marea Neagră la Oceanul Atlantic.

În ţara de origine, bogumilii au rămas o forţă importantă până la sfârşitul secolului XIV. Odată cu cuceririle otomane ale teritoriilor din sud-estul Europei, secta a intrat în obscuritate.

Urme ale tradiţiei dualiste în folclorul slavilor din sud sunt singurele rămăşiţe ale cele mai mari secte din istoria Balcanilor.

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House