“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Catarii (din grecescul “katharos” care înseamnă “pur”) erau o sectă de creştini eretici, care a înflorit în Europa occidentală în secolele XII şi XIII. Catarii credeau în două principii: unul rău şi unul bun – lumea materială era rea. Aceste principii erau împărtăşite şi de paulicieni şi bogumili în zona Balcanilor şi a Orientului Mijlociu.

catarii

În prima jumătate a secolului XI au apărut prima oară grupuri izolate de catari în Germania de vest şi în nordul Italiei. A urmat o perioadă de creştere rapidă în secolul XII când misionarii bogumili, întorşi din cea de-a doua cruciadă, au revenit în Occident.

Din 1140 catarii au devenit o religie organizată cu o ierarhie bisericească, o liturgie şi o doctrină proprie.

În 1149 primul episcop catar s-a stabilit în nordul Franţei, iar câţiva ani mai târziu, au apărut episcopi şi la Albi şi în Lombardia. Statutul acestor episcopi a fost confirmat, iar prestigiul bisericii catare a crescut în urma vizitei episcopului bogumil Nicetas în 1167. Până la sfârşitul secolului erau 11 episcopi în total: 1 în nordul Franţei, 4 în sud şi 6 în Italia.

Deşi grupurile diferite susţineau doctrine diferite, cu toţii erau de acord că tot ce este material este rău. Omul era un chiriaş temporar într-o lume rea; scopul său era de a-şi elibera spiritul, esenţial bun, şi de a reconstrui comuniunea cu Dumnezeu. Existau reguli stricte pentru post, pentru relaţiile sexuale: se recomanda renunţarea completă la lumea materială.

Credincioşii era împărţiţi în două categorii: „perfecţii” şi „credincioşii”. Cei „perfecţi” erau separaţi de restul credincioşilor prin ceremonia de iniţiere numită consolamentum. Erau devotaţi contemplării şi aveau standarde morale mult mai greu de atins.

Doctrinele catare ale creaţiei au rescris povestea biblică. Majoritatea Vechiului Testament era respinsă. Doctrina Întrupării era respinsă. Iisus a fost un înger; suferinţele sale umane şi moartea au fost doar o iluzie. De asemenea, catarii au criticat corupţia din sânul Bisericii Catolice. Din acet motiv, Biserica a încercat să distrugă secta.

Cruciada Albigensiană a fost pornită împotriva ereticilor. Armata a distrus oraşele Toulouse şi Provence, ucigând atât catari, cât şi creştini.

Persecuţia mai organizată a Sf. Ludovic IX aliat cu Inchiziţia a fost mai eficientă: fortăreaţa Montségur, sediul prefectului religiei, cade în 1244. Catarii se ascund, iar unii pleacă în Italia.

Ierarhia se dezintegrează în 1270, iar religia dispare cu totul până în secolul XV.

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House