“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Théodore-Agrippa d’Aubigné (1552-1630) a fost un poet, căpitan hughenot, polemist şi istoric foarte important al epocii sale.

Agrippa

După încheierea studiilor la Paris, Orléans, Geneva şi Lyon, s-a alăturat forţelor hughenote şi a participat la Războaiele Religioase fie pe câmpul de bătălie, fie ca consilier.

A fost écuyer („stăpân al cailor”) pentru Henric de Navara. După urcarea lui Henric pe tronul francez şi renunţarea acestuia la protestantism, Aubigné s-a retras pe moşia sa de la Poitou.

Sub regenţa Mariei de Médicis intransingenţa sa l-a îndepărtat şi mai mult de cauza hughenotă.

Proscris în 1620, s-a refugiat la Geneva unde a rămas până la moartea sa. Ultimii săi ani au fost umbriţi de comportamentul fiului său, Constant – tatăl lui Madame de Maintenon, ce-a doua soţie secretă a lui Ludovic XIV.

Printre lucrările sale în proză, Confession catholique du sieur de Sancy, publicată iniţial în 1660, este o parodie dedicată ironic cardinalului Duperron, a explicaţiilor absurde date de protestanţii care au urmat exemplul lui Henric IV.

Comentariile sale legate de viaţă şi maniere sunt mai variate în Adventures du baron de Faeneste (1617), în care Gascon Faeneste reprezintă ataşamentul faţă de aparent (le paraître), iar scutierul onest Énay reprezintă principiul adevăratei existenţe (l’être). Histoire universelle detaliază perioada dintre 1553 şi 1602 cu un apendix pentru moartea lui Henric IV. Un supliment lăsat neterminat ar fi adus cartea până în 1622. Principalul punct de insteres în Histoire universelle stă în mărturisirile martorilor şi în stilul foarte viu al scrisului lui Aubigné.

Cel mai important poem al său, Tragiques, început în 1577 şi publicat în 1616, celebrează justiţia lui Dumnezeu care în Ziua Judecăţii de Apoi va răzbuna toţi sfinţii măcelăriţi. Subiectul, tendenţiozitatea sectantă şi compunerea inegală sunt echilibrate de mai multe pasaje de forţă lirică.

Cercetările moderne asupra literaturii baroce au trezit interesul pentru poeziile de dragoste scrise de Aubigné la tinereţe şi adunate în Printemps. În aceste poezii, arhetipurile de personaje, frazeologia, modelată după Petrarch, sunt asumate într-un stil personal plin de rezonanţe tragice de către vehemenţa, pasiunea şi imaginaţia lui Aubigné.

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House