“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Muzeele de astăzi au evoluat din două aspecte de bază ale naturii umane: curiozitatea şi impulsul de a colecţiona. Istoria conceptului modern de muzee a originat în Babilon şi a fost continuată de grecii şi romani, care aveau colecţii cu conotaţii economice, religioase, magice, istorice, estetice sau pur personale pentru proprietari.

Începând cu perioada Renaşterii în secolul XIV au început să apară colecţii private care doreau să plaseze omenirea în contextul mai complex al naturii şi divinităţii. Aceste colecţii erau cunoscute drept cabinete de curiozităţi.

Cabinet de curiozitati

În ţările germane descrierile acestor cabinete erau foarte exacte: Kunstkammer (cabinete de artă), Schatzkammer (cabinete de comori), Rüstkammer (cabinete de istorie) şi Wunderkammer (cabinete de curiozităţi). În perioada Renaşterii termenul de cabinet de curiozităţi a devenit denumirea generică pentru aceste colecţii.

Wundekammer erau colecţii de obiecte rare, valoroase, importante din punct de vedere istoric sau pur şi simplu neobişnuite, adunate de o singură persoană (de obicei un cărturar sau un aristocrat) pentru studiu sau divertisment.

Cabinetele de curiozităţi renascentiste erau spaţii private, create şi formate în jurul ideii că întreaga lume este conectată de asemănări vizibile sau invizibile. Se credea că detectarea acestor legături şi prin recunoaşterea asemănărilor dintre obiecte, ele pot ajuta la o mai bună înţelegere a lumii şi a locului omenirii în ea.

Aceste colecţii erau păstrate în cabinete şi vitrine multi-compartimentate (care de-a lungul timpului au devenit camere întregi) şi erau aranjate în aşa fel încât să stimuleze gândirea creativă: obiecte exotice, artă, comori şi diferite tipuri de îmbrăcăminte şi unelte din ţări îndepărtate.

Cele mai valoroase obiecte erau cele care ignorau graniţele dintre regnul animal, cel vegetal şi clasificări geologice: bucăţi de coral, fosile sau cornuri de narwhal, despre care se credea că sunt cornuri de inogori şi că posedau proprietăţi magice.

Cabinetele de curiozităţi au evoluat, iar colecţiile mai mici au fost preluate de colecţionari mai importanţi. La rândul lor, acestea din urmă au fost achiziţionate de aristocraţi şi capete încoronate şi transformate într-un final în muzee publice:

- Colecţia lui James Petiver, apotecar din Londra, a fost achiziţionată de Sir Hans Sloane şi a devenit baza British Museum.
- Colecţiile lui Fredric Ruysch şi Albert Seba au fost preluate de ţarul Petru cel Mare şi încă pot fi vizitate în galeria cabinetelor de curiozităţi din St. Petersburg.
- Arca, colecţia lui John Tradescant Sr. şi John Tradescant Jr. a fos deschisă publicului în schimbul unei taxe modice (în general, cabinetele de curiozităţi era un lucru privat).

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House