“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Torquato Tasso a fost un poet italian din secolul XVI, cunoscut pentru poezia La Gerusalemme liberata (Ierusalim eliberat) – o versiune a luptelor dintre creştini şi musulmani la sfârşitul primei cruciade, în timpul asediului Ierusalimului. Suferind de o boala mentală nedeterminată, şi-a petrecut ultmii ani de viaţă într-un azil de unde a fost eliberat de ducele de Mantua şi plasat sub protecţia acestuia. Tasso a murit la câteva zile înainte de a fi încoronat rege al poeţilor de către papă.

Torquato Tasso

Tasso a fost fiul lui Bernardo Tasso, poet şi curtean, şi al Porziei de Rossi.

Copilăria sa a fost umbrită de necazurile familiei sale: tatăl său l-a urmat pe prinţul de Salerno în exil, bunurile familiei au fost confiscate, mama sa a murit şi au urmat procese legate de zestrea acesteia.

Tasso s-a alăturat tatălui său în Roma şi a devenit parte a curţii ducelui de Urbino, primind aceeaşi educaţie ca fiul acestuia.

Imaginaţia sa deja gustase poveştile despre cruciade şi a fost puternic afectată de veştile unui atac otoman asupra oraşului Sorrento – unde se afla sora sa, Cornelia, care a scăpat la limită de masacrul locuitorilor cetăţii.

Aflat în Veneţia, Tasso a început să scrie un poem epic în ottava rima (o strofă a câte opt versuri de unsprezece silabe) despre prima cruciadă (care a reuşit să recucerească Ierusalimul de sub controlul turcilor). Poetul întrerupe brusc procesul de creaţie după ce îşi dă seama că nu are destulă experienţă pentru un text atât de complex şi se reorientează spre temele cavalerismului. Poemul Rinaldo, rezultatul acestei schimbări de direcţie, este o dovadă a talentului său tehnic, dar nu al geniului poetic.

În 1560 este trimis să studieze dreptul la Padua unde îl întâlneşte pe criticul Spreon Speroni. Acesta îl încurajează să studieze „Poetica” de Aristotel. În această perioadă Tasso îşi scrie propriul tratat despre arta poeziei Discorsi dell’arte poetica în care acceptă regulile stabilie de filozoful grec în secolul 4 BC.

În 1575 Tasso termină capodopera sa, La Gerusalemme liberata. În acest poem epic Tasso narează faptele armatei creştine conduse de Godfrey de Bouillon în timpul ultimelor luni ale primei cruciade. La principalul fir narativ istoric al poemului, Tasso a adăugat o serie de episoade imaginare în care imaginaţia sa lirică şi hedonistă a avut frâu liber.

Nu a durat mult până ce poemul este tradus în mai multe limbi şi imitat de alţi autori, dar recepţia sa uşor rece de către critici a agravat dispoziţia melancolică a lui Tasso. Această melancolie era rezultatul contrastului dintre idealurile hedoniste ale sale şi aspiraţiile religioase în concordanţă cu morala rigidă a Contrareformei.

Neliniştile vieţii de poet, boala sa mentală, presupusa sa viaţă amoroasă şi acuzaţiile de persecuţie au construit o legendă în jurul lui Tasso.

Tasso a devenit obiect de studiu în secolul XVII în Italia şi apoi în secolele XVIII şi XIX în Europa, devenind arhetipul geniului neînţeles şi persecutat. Criticii moderni contrastează „ciudăţeniile” sale cu moralitatea incertă a vremii.

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House