“Un rege doarme aici, / degrabă / ucis cu doar un retevei /
de-o babă, / când se căca-n covata ei.”
----- Agrippa d’Aubigne
 

Ordinul Dragonului (Drachenorden în germană sau Societatis draconistrarum în latină) a fost o instituție, similară cu celelalte ordine ale cavalerilor din epoca respectivă, construită pe modelul Ordinului Sfântului Gheorghe.

Ordinul a fost creat in 1408 de împăratul Imperiulului Roman cel Sfânt – Sigismund (cât acesta era încă regele Ungariei) și de regina sa Barbara Cili, cu scopul principal de a oferi protecție familiei regale.

Conform statutului său oficial (găsit într-o copie a documentului din 1707), Ordinul cerea inițiaților să protejeze Sfânta Cruce și să o apere împotriva dușmanilor.

Ordinul original avea 24 de membri ale familiilor nobiliare și se bucura de implicarea unor figuri importante ale vremii: regele Alfonso de Aragon și Napoli și Stefan Lazarevici din Serbia.

Ordinul Dragonului a adoptat în 1408 simbolul unui dragon circular cu coada încolăcită în jurul gâtului. Pe spatele dragonului, de la baza gâtului pînă la coada sa, se putea desluși crucea Sf. Gheorghe pe un fundal de argint.

Pe măsură ce Ordinul s-a dezvoltat, au fost integrate alte simboluluri – toate variații ale dragonului și crucii.

În 1431, Sigismund a convocat la Nuremberg toți prinții și vasalii pe care îi considera importanți atât din punct de vedere politic, cât și militar. Obiectivul lui principal era de inițiere a grupului în Ordinul Dragonului.

Unul dintre acești viitori membri era Vlad (tatăl lui Vlad Țepeș), un pretendend la tronul Valahiei, care la vremea respectivă era comandant de frontieră în Sighișoara și responsabil cu paza trecătorilor din Transilvania în Valahia. În urma vizitei sale la Nuremberg, Vlad a primit sprijinul lui Sigismund în lupta sa pentru tronul Valahiei. Ambiția sa va deveni realitate abia peste cinci ani.

Vlad era evident mândru de această validare internaţională. Mai târziu, el a cerut emiterea monezilor care aveau pe o parte imaginea unui dragon înaripat. Blazonul său personal incorpora un dragon.

În toate aceste cazuri, dragonul era folosit drept simbol al iconografiei medievale: dragonul reprezenta diavolul ucis de forțele Binelui. Vlad a adoptat porecla “Dracul” pentru a celebra apartenenţa sa la Ordin. Cuvântul “dracul” are origini latine şi înseamnă “dragonul”.

Fiul său, Vlad Ţepeş, folosea porecla „Dracula” în următoarele contexte: „fiul lui Dracul” sau „fiul celui care a fost membru al Ordinului Dragonului”. Din nou, termenul reprezenta onoarea apartenenţei la Ordin.

Cuvântul „dracul” a dobândit şi un al doilea sens – „diavolul” – care era folosit în legătură cu membrii familiei lui Vlad, cel mai probabil de către duşmanii acesteia sau de ţărani superstiţioşi. Această poreclă a fost cea folosită ca inspiraţie în creearea celebrului personaj al lui Bram Stoker.

După moartea lui Sigismund în 1437, Ordinul Dragonului şi-a pierdut din importanţă, deşi iconografia sa a fost păstrată în blazoanele mai multor familii nobiliare.

Astăzi, Ordinul Dragonului din Ungaria este înregistrat la Înalta Curte din Budapesta. În ţările anglofone, Ordinul se bucură de protecţia Casei Regale de Stewart.

Se zvoneşte că familiile aristocrate care fac parte din avatarul modern al Ordinului Dragonului cred că „puritatea sângelui” le oferă un avantaj genetic pentru guvernarea omenirii. De asemenea, membrii Ordinului sunt de părere că ordinea naturală a omenirii este feudalismul şi nu democraţia – „idioţii de clasă mijlocie controlează adeseori sisteme sociale imense”.

PARTENERI:
tie-me-up Optiplaza gadget report HyperFlash refresh eisberg
© The Marketing House